În ALCHIMIA FIRELOR contactul cu misterul se face prin piese tricotate. Acestea devin “trimişi ai poftelor trupeşti”, acele “invenţii minunate” care ne suspendă între două lumi. Accesoriile misterioase se metamorfoseaza in măştile din picturile lui Parkes, care acum sunt traslucide şi în care se disting dantele croşetate.
Textura, creată prin împletire, este punctul de referinţă al acestui concept. Aceasta, pe suprafeţe ample, produce un efect de maxima expresivitate, o mare importanţă având, forma şi suprafaţa pe care se dezvoltă. Punerea în evidenţă a materialităţii, a texturii, se face prin forme ample, siluete cu volume agresive, sau prin forme fluide, dinamice, acestea din urmă concentrate în partea superioara (accesorii de cap cu volum exacerbat).
Starea de plutire transmisă prin transparenţe, fluiditate, şi accesorii pentru cap împodobite de poveşti şi poezie, ne transpune într-un vis ludic unde orice mister pare firesc. Un realism magic, unde intersectarea realului cu irealul, naşte personaje bizare.
ALCHIMIA FIRELOR seduce privitorul printr-un fir împletit într-o poveste ….odată surprins de universul himeric, în care visul şi ludicul cuceresc, se naşte crezul că starea colecţiei poate fi retrăită de fiecare dată când pui veşmântul unicat pe tine. Astfel, haina împletită devine un fetiş, este obiectul miraculos cu ajutorul căruia poţi retrăi un moment. De fapt, asta e singura posibilitate de a purta magia cu tine, de a deregla “mecanismul timpului “.
.jpg){kind=link}